Tot ce e mort doare cand se intoarce la viata.
TONI MORRISON
„Bella? Bella!”
Ochii mi s-au deschis la auzul catorva persoane care ma strigau, chiar daca se auzeau ca si cand urlau la mine prin niste geamuri. Intr-un final, imaginea si sunetele cantinei din Forks s-au intors rapid in mine si m-am indreptat, incercand rapid sa vad pe langa multimea care ma inconjura.
„Edward? Unde este Edward?” am intrebat, chinuindu-ma sa ma ridic in ciuda aglomerarii de elevi din jurul meu. „Unde este Edward?”
„Edward?” a intrebat Mike. „Ce vrei cu Cullen-ii?” a incercat el sa ma impinga sa ma asez pe cel mai apropiat scaun. „Cred ca trebuie sa stai jos putin, Bella. Ai lesinat. Esti bine?”
I-am dat mana deoparte si mi-am facut loc prin multimea inutila, care doar statea acolo si se holba la mine. Imi blocau calea spre Edward.
Masa era goala cand am ajuns acolo. Stiam ca asa va fi. Apucasem sa vad expresia stranie care i-a contorsionat fata lui Edward doar cateva secunde inainte ca ei sa-l tarasca afara.
Ei. Brandon-ii, sau Cullen-ii, conform celor din Forks. Ce cautau ei aici? Si de ce era Edward cu ei?
Mike a aparut langa mine, facandu-si loc prin multime, gasindu-ma in timp ce ma holbam la masa la care au stat ei si la scaunul pe care a stat el.
„Bella! Ce faci? Cred ca trebuie sa mergi la cabinetul medical”, a inceput el, punandu-mi o mana pe umar si incercand sa ma indrepte spre hol.
„Nu”, am protestat, inlaturandu-i mana. „Unde locuiesc Br-uh, Cullen-ii, Mike?”
Mike a ramas confuz in fata mea cateva momente, uitandu-se ciudat la mine de parca mi-as fi pierdut mintile. Poate ca mi le pierdeam. Nu era important acum. Ce era important era sa-i gasesc pe Brandon-i/Cullen-i.
„Chiar in afara orasului”, a spus el ezitant, pe fata lui fiind o expresie clara de confuzie. „Ce conteaza?”
„Trebuie sa merg acolo”, am spus, facandu-mi loc pana la masa unde statusem ca sa-mi iau rucsacul si jacheta.
„Chiar acum?” a intrebat Mike. Vocea lui arata clar cat era de innebunit.
„Da”, am raspuns eu scurt.
„Uau, Bella. Ia-o incet!” a protestat Mike, incercand sa ma potoleasca.
„Mike, te rog. Stiu ca nu ma cunosti foarte bine, dar chiar trebuie sa fac asta”, am spus eu oprindu-ma si uitandu-ma direct in ochii lui mari, albastri. „Chiar trebuie sa-i vad pe Cullen-i acum. Ii cunosc. E foarte important. Putem merge pana la ei acasa, te rog?”
Mike s-a uitat la mine pentru o secunda, analizandu-mi fata si apoi a incuviintat oftand. „Haide, Bella. Putem sa luam masina mamei.”
Ne-am grabit spre casa, dupa ce l-am pus pe Mike sa verifice parcarea, ca sa-mi confirme ca masina Cullen-ilor nu mai era acolo. Tot timpul el se uita la mine de parca as fi fost complet nebuna.
Cand am ajuns acasa la el, intentia de a fura masina mamei lui, care nici macar nu era acolo, s-a dovedit a fi inutila. Alice Brandon-Cullen statea pe alee, in timp ce Jasper statea pe o motocicleta neagra supraveghand totul.
„Bella”, m-a intampinat Alice, dand din cap. „Mike”.
„Ce cauti aici?”, am cerut eu, cu o frustrare clara in voce. Ce se intampla aici? De ce erau Brandon-ii aici? De ce era Edward cu ei?
„Familia noastra s-a mutat aici”, a raspuns ea simplu, dar ochii ei erau ingrijorati. Stia ce vroiam de fapt sa intreb. „Nu poti sa-l vezi pe Edward chiar acum”.
„De ce nu?” mainile mi s-au inclestat in pumni. Ei l-au luat pe el de langa mine acum patru ani, si apoi l-au smuls din viata mea. Nu stiam cum era posibil ca el sa fie aici. Fusesem la inmormantarea lui. Auzisem urletele agonizante care ieseau din gatul lui, dupa accident. Nu putea fi aici. Nu putea fi cu ei.
„El nu mai este….” a facut ea o pauza si si-a muscat buza, ochii ei fluturand spre Jasper si apoi spre mine din nou, in timp ce ezita. „Nu mai este la fel cum ti-l amintesti, Bella. E schimbat.”
„As putea spune si eu asta”, am suierat la ea mijindu-mi ochii. Simteam ca explodam. Stiau unde traiam si trebuiau sa fi stiut cat de important era Edward pentru mine – cat de esential era el in viata mea. Tot orasul stia asta. Si de ce l-au rapit? De ce ne-au lasat sa credem ca era mort, de ce ne-au fortat sa credem ca era mort? „Ce i-ati facut? Nu se poate sa ma fi abandonat asa daca nu i-ati fi facut voi ceva. Edward al meu nu m-ar fi parasit niciodata.”
Cu coltul ochiului l-am vazut pe Mike, miscandu-se stingherit si pe Jasper facand o miscare sa se dea jos de pe motocicleta, dar Alice a ridicat o mana, uitandu-se la el, spunandu-i din priviri sa ramana pe motor.
„El nu mai e Edward al tau”, a soptit Alice. Fata ei a trecut prin mai multe stari emotionale, de parca s-ar fi chinuit cu ceva, inainte ca o masca de calm indiferent sa-i acopere fata.
„Lasa-l in pace pe Edward, Bella”, a spus ea in final, apoi s-a rasucit pe calcaie si a sarit in spatele lui Jasper pe motocicleta. Au accelerat fara macar sa-si puna castile si eu fusesem lasata acolo, infuriata, in fata casei Newton cu un Mike naucit ezitand langa mine.
M-am napustit in casa si am alergat in camera mea, rascolind printr-una din cutiile mele, cautandu-mi fotografiile. Am gasit una si am scos-o afara in timp ce auzeam pasii ezitanti ai lui Mike chiar in fata usii mele.
„Bella? Ce se intampla?” a intrebat Mike, intrand fara ca eu sa-l las.
Am clipit furioasa in timp ce incercam sa-mi tin in frau lacrimile. Am ridicat fotografia si am varat-o in fata lui Mike.
„Ti se pare cunoscut?” am intrebat eu. Mana imi tremura rau si baiatul blond si confuz a trebuit sa o ia din mana mea ca sa vada imaginea clar.
„Deja il cunosteai pe Edward Cullen?” a intrebat Mike neincrezator. „Banuiesc ca ii cunosti pe Alice si Jasper, si il cunosti si pe fratele lor Edward. Si ce-i asa mare afacere?”
„Edward nu este fratele lor, Mike”, am tipat eu exasperata. „Uita-te la poza. Uita-te!”
„La ce ma uit?” a intrebat Mike, facand un pas inapoi in timp ce eu gesticulam salbatic, batand cu putere in sticla ramei.
„Ce varsta crezi ca aveam in poza asta?” am cerut eu.
„Ummmm, nu stiu. Poate 12 sau cam asa?” a spus el, incruntandu-se si inca neintelegand.
„Si ce varsta crezi ca are Edward in poza asta?” am continuat eu, sprancenele ridicandu-mi-se de frustrare in timp ce-l imboldeam sa se uite intr-adevar la poza.
„Uh, in jur de 16-17, cred” a spus Mike incet. S-a incruntat adanc cand a realizat ce spusesem tot timpul asta. „Stai. Nu e normal”.
„Stii de ce sunt aici?”, l-am intrebat, invartindu-ma prin camera nervoasa si framantandu-mi mainile. „Adica aici, in Forks.”
„Prietenul tau a murit si parintii tai au crezut ca e mai bine sa te trimita intr-un loc nou?” se uita Mike la mine cu atentie, inca nesigur de ce se intampla.
„Stii numele acelui prieten?” am intrebat.
„Nu. Tatal tau a vorbit cu parintii mei. N-am stiut niciodata numele lui”, a recunoscut el.
„Numele lui era Edward Masen”, am raspuns eu. Am traversat camera si am luat rama din mana lui Mike, intorcand-o si scotand poza din rama. I-am dat-o inapoi lui Mike, in asa fel incat el sa vada ce scria pe spate.
„Bella si Edward Masen, 10 Mai 2004”, a citit Mike cu voce tare, in timp ce eu imi treceam nervoasa degetele prin par, continuand sa masor camera in lung si-n lat, un milion de ganduri ravasite alergandu-mi prin cap. „Nu poate sa fie corect”, a spus el incet, ca pentru el. „Asta e Edward Cullen”.
„Edward Masen a murit intr-un accident de masina la cateva luni dupa ce a fost facuta fotografia asta”, am explicat eu, vocea ridicandu-mi-se stresata. „Acum patru ani”.
Mike s-a dat in spate cand eu m-am intors in locul unde statea el in mijlocul camerei, uitandu-se neincrezator la poza din mana. „Deci de ce Edward Masen are inca 17 ani? De ce locuieste Edward Masen cu familia Brandon? De ce i se spune Cullen acum? De ce toti il striga asa?” Bratele mele gesticulau salbatic in timp ce ceream raspunsuri de la Mike, pe care stiam ca nu le avea.
„Nu stiu”, a scuturat Mike din cap, apoi s-a trantit la mine pe pat. „Poate ca doar seamana extrem de mult cu Edward Masen, pentru ca este imposibil sa fie una si aceeasi persoana.”
M-am dus din nou la cutiile mele, si cu o energie frenetica aruncam tot felul de lucruri pe jos. In final am scos un imens album foto si i l-am dat lui Mike. „Uita-te! Uita-te la fotografiile astea!”
Mike a deschis albumul incet, uitandu-se la mine inainte sa-si intoarca privirea spre fotografii. Pagina dupa pagina, a vazut fotografii din anii petrecuti de mine cu Edward. Era fara de tagada ca Edward Cullen si Edward Masen erau aceeasi persoana. Nu exista nicio alta explicatie.
„Cum de este posibil?” a intrebat el, uitandu-se la mine de parca as fi stiut ceva care ar fi putut explica toate astea.
„Nu stiu”, am spus, punand fotografia lui Edward in buzunarul jeans-ilor. „Dar vom afla. Trebuie sa mergem la casa Cullen chiar acum.”
„Putem sa luam bicicletele”, a sugerat Mike. „Poti sa folosesti bicicleta mea cea veche, cred ca e pe marimea ta.”
„Perfect”, am replicat eu.
„Ce ai de gand sa faci cand ajungem acolo?” a intrebat el.
„Nu stiu”, am recunoscut sincer. Tot ce stiam era ca nu aveam de gand sa-l las pe Edward sa dispara din nou de langa mine. Nu il voi pierde din nou.
Stiam ca nu voi pleca pana cand Brandon-ii/Cullen-ii, sau oricine dracu spuneau ei ca sunt, nu-mi raspundeau la intrebari.
sooperb:X
of abia astept intalnirea ei cu Edward
cum o sa se comporte?
e superb:X
norocul meu ca pot sa le citesc pe toate in aceiasi zi 🙂
Idem.
Wow, deci mi-au dat lacrmile, parca simteam pe pielea mea cat de ciudat se simtea Bella si ce confuza era. Doamne abia astept cap 5!!!
in max 10 minute o sa apara capitolul 5 😀
pozele! Sunt alese pe spranceana! Cele mai bune! Mai ales asta de la capitolul 4.. inspirata.. deci inca o data ESTI THE BEST!!!
te puuuuuuup:*:*:*:X
multumesc……..si eu te pup…..sa fii cuminte 😉
cel mai frumos cadou.. si maine evident ca deschid calcu si citesc.. abiaaaa astept..:X:X
mii de multumiri ca ai postat…:X sti cea mai tare…
dar dc asa scurt?;((:((
frumoos… superb:X
asa a fost el…dar mai am putin si termin cap 5 🙂
inca nu am citit.. abia astept sa ma apuc acum de el.. nu mi-ai inselat asteptarile.. plec fericita:D:D.. de fapt o sa plec cu inima in gat dar… mai bine asa! :X:X acu citeesc…:D
poate ca maine dimineata inainte sa pleci, o sa ai o surpriza….sper sa reusesc sa termin si capitolul 5 in seara asta…..ar fi cadoul meu pentru tine 😀
by the way, iti plac pozele ??
scuze ca te grabesc dar abia astept continuarea….ejti cea mai thare;)
nu eu sunt tare….autoarea e tare….eu sunt tare doar ca traduc :))
soopeerrrrrr….pe cand capitolul uramator?:D:D:D….multumim laura
probabil la noapte 😀
Am schimbat Header-ul….va place??? m-am gandit ca un inger cazut, trist, intr-o padure cetoasa e foarte nimerit……… 😉
Sper sa va placa si imaginile pe care le-am adaugat fiecarui capitol….am incercat sa le atasez pe cele mai potrivite pentru textul in cauza…. Sunt sugestive, zic eu…..in special cea de la capitolul 4
mama….:X:X:x este super….il ador:X:X:X:x sper sa scri in curand…sunt nerabdatoare:)
dar unde a aparut capitolul 3?
disparut pardon:))
este si el sub poza de header, doar ca e ascuns de bara pentru cautare….daca nu poti sa-l vezi asa, atunci, in partea dreapta, la arhiva este vizibil :)….sper sa nu gresesc 🙂
chiar ca wow..super:X
abia astept urmatorul capitol este superb
il ador..abia astept urmatorul capitol…:):)
Triplu wow:))…deabia asteopt urmatorul capitol:x
chiar ca wow … :D:D
wow..:X